Si cu copilul cum ramane?
E disperant cand lucrurile iau o turnura radicala in vietile unora sau altora. Cand oameni dispar, parinti ai unor colegi mor in accidente de masina, cand nu-stiu-cine se casatoreste peste noapte, cand nu-stiu-cine se desparte, etc. In unele circumstante, tendinta este sa il arati cu degetul pe Dumnezeu. Viata nu este trasata de cei care o traiesc, poate oamenii sunt cel mult responsabili de unele curbe, parcari, etc. De ce nu facem singuri viata? Cred cu tarie ca din cauza faptului ca nu suntem in stare de unii singuri, ca nu avem viziune si ca suntem prea blegi. Recunoasterea acestui status quo nu trebuie interpretata ca un semn de slabiciune, pana la urma ajutorul divin se implora de mii de ani, deci ar insemna sa ne furam singuri caciula.
Am vorbit recent cu P., gazda mea de anul trecut. Nu mai vorbisem cu ea cam de o luna si jumatate si in cele zece minute pe care le-am petrecut cu ea pe Skype (ea fiind singurul meu contact adevarat in lumea asta virtuala a Skype-ului), am aflat ca s-a despartit de sotul ei. Uite ca pe Skye mai vin si vesti tragice, nu doar cele legate de sex. “I’ve split up, I told you, haven’t I?”. No, you haven’t.
Mi-a zis ca s-a incheiat un capitol in viata ei, presupun ca asa se pune problema acum. Anul trecut nu avea o viziune prea optimista asupra situatiilor in care cuplurile se despart si mama creste singura copilul. Duminica dupa-masa fusese in vizita la o matusa, aseara la o petrecere imbracata ca o balerina, s-a imbatat, a vrut sa se aseze, scaunul s-a rupt, ceva de genul si s-a lovit la mana. Cu mine nu a stat prea mult de vorba, pentru ca avea prieteni in vizita. Nightmare, una dintre catelele pe care le aveau, nu este prea bine, imbatraneste si o lasa picioarele, asa se intampla cu cainii batrani. Well, I suppose you could take her to the vet.
Printre relatarile despre ce i se intampla, ma gandeam ca din afara situatia ei nu este chiar roz. Pot sa intuiesc unele din motivele pentru care s-a despartit de C. Ma gandesc in schimb cum de nu poate sa vada situatia pana la capat si sa isi dea seama ca separarea, in sine nu sfarsitul lumii, a adus un final al vietii stabile pentru ea. Avea un sot, un job stabil la o fundatie de caritate pe care l-a parasit pentru ca nu se intelegea cu seful… helloooo!!! Presupun ca uneori asta poate sa fie the final straw. Ca in reclama de la eJObs, e un job, nu o casnicie. Daca nu iti place, cauta ceva mai bun. Ea a ales sa caute pe ambele planuri, dar nu stiu ce altceva mai bun o sa gaseasca.
Care este legatura dintre primul paragraf si ce am postat? Asa, ca teoria de scriere a eseului. Ca P. a luat-o pe un drum gresit, na.
Leave a Reply